Prezentare
Superpoziţiile stărilor hiperfine ale atomilor au reprezentat subiectul unui
considerabil interes experimental. Un bun exemplu este rolul pe care l-au jucat
în dezvoltarea ceasurilor atomice de-a lungul ultimelor cinci decenii.
Recent, coerenţele hiperfine ale gazelor degenerate cuantic au fost utilizate
pentru a revela proprietăţile intrinseci ale acestora. Superpoziţiile de
stări hiperfine atomice mai sunt cercetate ca posibili purtători de informaţie
pentru procesarea informaţiei cuantice. În multe astfel de experimente,
radiaţia laser este utilizată pentru manipularea coerentă a superpoziţiilor
hiperfine prin tranziţii Raman stimulate. În plus, radiaţia laser poate fi
utilizată pentru a stoca atomii, cum ar fi cazul capcanelor optic-dipolare.
Deoarece lumina perturbă energiile nivelelor hiperfine, controlul imperfect al
parametrilor fasciculului laser poate duce la defazarea superpoziţiilor şi
pierderea coerenţei. Fizica
particulelor atomice confinate în capcane electromagnetice este un domeniu
recent apărut, ale cărui posibilităţi şi
metode de lucru au dus la obţinerea unor rezultate şi experimente remarcabile,
fundamentale pentru fizica cuantică, spectroscopia de înaltă precizie, fizica informaţiei cuantice
şi metrologia cuantică. Atenţia specială acordată acestui domeniu al fizicii moderne este motivată
de atribuirea a patru premii Nobel: N. Ramsey pentru inventarea metodei câmpurilor oscilante separate şi utilizarea acesteia pentru ceasuri atomice
(1989), H. Dehmelt şi W. Paul pentru dezvoltarea tehnicii de stocare a ionilor
(1989), S. Chu, C. Cohen-Tannoudji şi W. D. Phillips pentru dezvoltarea metodei
de stocare şi răcire a atomilor cu radiaţie laser (1997), J. Hall and T. Hänsch
pentru dezvoltarea spectroscopiei laser de precizie
şi a tehnicii comb în domeniul frecvenţelor optice (2005), R. Glauber
pentru contribuţii la teoria cuantică a coerenţei optice (2005).
Prin localizarea ionilor rezultă lărgimi de linii atomice foarte înguste,
în condiţiile absenţei perturbaţiilor, ca urmare a
controlului precis al stărilor cuantice. Câmpul electric de RF induce un potenţial efectiv care stochează
ionii armonic în regiunea de minim a câmpului, în condiţii de stabilitate dinamică.
Progresele rapide şi promiţătoare din ultimii ani în domeniul procesării
informaţiei cuantice sunt bazate pe posibilitatea de a controla şi manipula
sisteme cuantice individuale. Ionii confinaţi, moleculele şi modurile câmpului din interiorul
cavităţilor cu factor de calitate Q ridicat sunt exemple importante de astfel de sisteme. Dintre acestea,
ionii confinaţi s-au dovedit a fi un sistem model pentru precesarea informaţiei cuantice şi realizarea de noi
ceasuri atomice.
Etaloanele atomice de frecvenţă oferă cadrul de
bază pentru o gamă largă de experimente şi măsurători de precizie care au permis
nu numai cele mai exacte determinări pentru multe mărimi fizice, dar care au şi
determinat câteva dintre cele mai riguroase teste ale conceptelor şi teoriilor
fundamentale despre natură. Recent, determinări extrem de exacte de frecvenţă
absolută pentru mai multe etaloane de frecvenţă în domeniul
microundelor şi în cel optic, au oferit dovezi sensibile ale posibilelor
variaţii temporale pentru câteva constante fundamentale. În experimente
de acest gen, o sensibilitate mărită ar fi posibilă prin utilizarea de etaloane
atomice de frecvenţă cu inacurateţi mai mici decât o parte la 1015,
valoare caracteristică etaloanelor actuale cu fântănă de cesiu, care furnizează atât
definiţia cât şi realizarea secundei SI. Etaloanele de frecvenţă optice oferă
posibilitatea atingerii de inacurateţi care se apropie de o parte la 1018.
Multe din aceste etaloane, bazate pe tranziţii înguste ale ionilor sau atomilor
neutri, sunt studiate intens pe plan mondial.
Logica cuantică în capcane ionice a înregistrat progrese mari în ultimii câţiva
ani. Experimental, au fost realizate porţi logice cuantice controlate şi
teleportarea cuantică, teoretic, au fost propuse scheme scalabile prin
deplasarea ionilor şi porţi logice cuantice rapide. O problemă
inevitabilă în acest moment constă în construcţia sistemelor de logică cuantică
bazate pe capcane ionice care să poată efectua algoritmi cuantici peste nivelul
unei simple demonstraţii. Realizarea logicii cuantice cu ansambluri de particule atomice stocate în
capcane electromagnetice implică studiul experimental şi teoretic al cuplajului
dispersiv (în afara rezonanţei) dintre ionii confinaţi şi radiaţia laser
utilizată pentru procesarea informaţiei cuantice. Aplicaţiile includ: criptografie,
comunicaţii şi teleportare cuantică, teste fundamentale de mecanică şi
electrodinamică cuantică, metrologie cuantică şi cele mai precise determinări
ale constantelor fundamentale din fizică, studiul condensării
Bose-Einstein.
Fizica Informaţiei Cuantice (PQI) este o reţea europeană înfiinţată în
anul 2000, în cadrul programului TMR al Comisiei Europene. Uniunea Europeană consideră
această direcţie de cercetare prioritară, de maximă
importanţă pentru viitorul fizicii cuantice şi al tehnologiei. Această
reţea are rolul de a coordona şi uni toate cercetările din domeniul fizicii
informaţiei cuantice, a opticii cuantice şi a fizicii ionilor confinaţi. Reteaua
PQI include grupuri de cercetare de la Universitatea din Oxford şi
Imperial College, grupurile de optică şi informatică cuantică de la Universităţile din
Viena, Innsbrück şi Geneva,
Institutul Max Planck pentru optică cuantică din Garching, grupurile din Hamburg şi Mainz, grupuri din Franţa (Orsay), Italia şi
Spania. Pe plan mondial, pot fi enumerate grupurile de la IBM-Almaden Research
Center şi NIST - Boulder (SUA), cu realizări de excepţie şi grupuri din
Australia, Brazilia, Canada şi Japonia.
Inapoi la partea de sus a paginii
|
|
|
|
|